green mood

Oricate cani de vin fiert as bea si oricate colinde mi-ar invada timpanele, tot nu reusesc sa intru in atmosfera asta de Craciun. N-am facut inca brad, dar cel mai probabil o sa fac unul cand ajung acasa, in ajun, asta ca sa nu intrerup traditia de atatia ani. Si pentru ca am niste globulete pe care le iubesc enorm de mult. Eram mult mai fericita in alti ani cand venea Craciunul, acum tot ce ma framanta e sa cumpar cadouri…nu de alta, dar mama deja m-a anuntat ca vrea cadou sub brad, si am si o reputatie de pastrat, aceea de a lua cadouri potrivite – si prin asta inteleg si frumoase si utile si in functie de ce reusesc sa prind cand cineva isi exprima dorintele. Astept inca sa ma prinda sentimentul ala transmis cel mai bine de un cantecel la bere (sau cel putin asa il retin eu)…”De Craciun, fii mai bun…”. Nu zic, de donat am donat pentru cei mai putin tinuti in brate de soarta, dar asta nu pentru ca e sarbatoare, ci pentru ca vroiam de mai mult timp sa donez si se pare ca numai in preajma Craciunului se deschid portile si primeste lumea; de facut cinste am facut; de dat din cap si trecut peste faze am dat…dar, cum cu o floare nu se face primvara, asa nici cu un glob nu se face sarbatoare. Nu stiu daca e lipsa zapezii pe care o invoca toata lumea, faptul ca am imbatranit sau lumea asta nebuna si lacoma te da peste cap, cert e ca anul asta ma simt ca un Grinch, fara partea de distrus Craciunul pentru restul lumii. Asa cum zicea un filosof de-al meu, fa in asa fel incat actiunile tale sa nu afecteze spatiul de actiune al celorlalti…