miercurea fara cuvinte

Da…e urat si ploua…but we might as well enjoy it…

Foto & foto & WW

Atlas

Cand ma uit la cerul asta asa posomorat, un albastru murdar de gri, mi se pare ca cineva acolo sus s-a incruntat si se uita urat la omuletii mici si robotitori de jos. Parca e un tavan ce se coboara incet, incet, vrand sa striveasca toata suflarea de sub el, ca o amenintare ce apasa citadela cu o rabufnire de nori, imprastiind oamenii de pe strazi. O sabie a lui Damocles atarnand deasupra capetelor muritorilor, un demiurg care intr-o mana tine manunchiul de fulgere, in cealalta tolba cu tunete. In mine se aduna furiile nimicniciei, pornind din pamant si urcand prin radacini spre bratele care se ridica pline de speranta catre cer, pentru a-l spijini ca un veritabil Atlas modern. Astept ploaia, ca o izbavire si un botez, apoi iarasi mangaierea blanda a batranului soare.

Daca nu se poate, ei bine…atunci ma duc sa ma culc.