fractiune de secunda

Am deschis apa, incercand sa ating cat mai putin posibil robinetul. Am iesit, aruncand un ochi inspre dus. Era comun, la fel ca si toaletele. Paseam incet, ascultand cum tocurile mele lasau in spate ecoul drumurilor batute. Holul era pustiu, mai lipsea sa tremure un bec si deja scriam un film de groaza, cu vreo doi zombi iesind din salonul pe langa care treceam. Usa am deschis-o cu cotul, tinand mainile in sus, de parca m-as fi pregatit pentru a intra intr-o operatie. Totul era trist, vechi si, pe alocuri, stricat. Ma durea sufletul. Ma rog, timpul imperfect nu e ales cum trebuie, l-as lasa la prezent. Nu stiam cum sa plec mai repede si, in acelasi timp, cum sa fac sa stau cat mai mult.

Simteam cum intreaga cladire inspira si expira nepasare, rautate, neputinta. Boala era oricum un sinonim.

Cu putin timp aflasem si de o gaura neagra in plamanul unei fete de 23 de ani. Mi s-a parut ironic sa ajung acasa sa citesc stirea cu britanicii speriati ca romanii o sa ii imbolnaveasca de TBC.  Viata insasi e o ironie pentru unii oameni.

Cred, totusi, ca viata mea nu e maine, nu se agata cu ultimele puteri de viitor. E astazi, in minutele, chiar secundele astea. Si dupa ce o sa termin de scris, o sa inchid ochii si o sa fiu fericita. Chiar daca dureaza fractiuni. Sunt singurele pentru care am o siguranta. Aer sa mai respir. Iubire sa mai simt.

Advertisements

Leave a Reply

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out / Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out / Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out / Change )

Google+ photo

You are commenting using your Google+ account. Log Out / Change )

Connecting to %s

%d bloggers like this: