Ma uitam la standul cu file de peste din hipermarket cand s-a apropiat de mine. Faceam in minte calcule dupa pretul file-ului de somon si cel de crap. Nici nu am inteles prea bine ce spunea si m-am dat la o parte, crezand ca vrea sa se uite si ea la vitrina. Dar mi-a zis, cu aceeasi voce plapanda, ca astea sunt delicatese pentru ea. Si ca dupa 40 de ani de munca, tot nu isi permite sa isi ia macar un macrou. Stii momentele alea in care iti dai seama cat de fericiti ar trebui sa fim cu ce avem si ca trebuie mereu sa comparam nu cu cei care au mai mult, ci cu cei care au mai putin? Da, ala a fost unul dintre momentele alea, chiar daca am vazut Filantropica. I-am inmanat inapoi doamnei de la raionul de peste somonul de 40 de lei si ne-am dus la cutia frigorifica. Macroul a costat putin peste 9 lei. A multumit timid, asa cum ma si abordase, iar eu m-am indepartat. Mi-era prea rusine.
