partieeeee

Mergand pe premisa “All work and no play makes Jack a dull boy”, am hotarat sa ne rupem din peisajul citadin pentru unul care sa ne aduca linistea si relaxarea mult dorita. Si cum iarna nu-i ca vara, varianta optima a fost muntele. Mai precis, Sambata de Sus. Reteta bine cunoscuta a fost umplerea cu oameni – de data asta noi pentru mine, a patru masini si purcederea la drum. Desi plecarea din Bucuresti a fost infiltrata cu zeci de nervi din cauza intarziatilor si a traficului, zilele ce au urmat au depasit asteptarile. Nu mai fusesem la Sambata de Sus, asa ca nu stiam la ce sa ma astept. Auzisem doar de manastire, de parintele Teofil, Arsenie Boca sau icoana cu Maica Domnului din ochii careia au curs lacrimi. Citisem undeva ca icoanele plang din cauza rautatii oamenilor. Poate ca asa e…si mie imi vine sa plang cateodata cand vad cat de rai sunt cei din jurul nostru, d’apai sfintii…


In alta ordine de idei si de oameni, ziua de sambata a fost superba – a nins linistit, asa ca am pornit la o plimbare catre partia Dragus, prin padure. La un moment dat ne-am ratacit, asa ca ne-am oprit la o casa pentru ajutor. A aparut un calugar, imbracat in straie de munca si ne-a zis sa-l urmam. Pe drum apareau pete de sange din ce in ce mai mari, iar calugarul ne indruma spre fundul curtii, dupa o casa veche. Cred ca tuturor ne-au trecut prin minte scenele alea din filmele americane cu adolescenti…cu atat mai mult cu cat calugarul s-a indreptat spre streasina casei si a rupt un turture urias si ascutit. Am zambit usurati cand ne-a zis “Doamne-ajuta” si ne-am continuat drumul. La partie toata lumea si-a inchiriat schiuri, insa noi am descoperit un mic lac inghetat, si am optat pentru un patinaj “artistic” pret de cateva ore. L-am stropit apoi cu cateva cani de vin fiert si, osteniti, ne-am indreptat spre sarmalele aburinde ce ne asteptau la vila. Seara a continuat cu multe jocuri, de la mima cu Terente, Dee Dee si Bill Clinton, pana la Saboteur si ora de somn.

A doua zi ne-am facut si noi curaj sa schiem. Eu luasem o singura lectie de schi acum multi ani…sa fi avut 11 sau 12 anisori. Eram pe partie mica de schi de la Predeal – aia a fost si singura intalnire a mea cu echipamentul de schi. Am rugat pe cineva sa-mi reaminteasca pasii de baza si mi-am facut curaj. Continuarea a fost perfecta…sub cerul senin si soarele stralucitor am zburat pe partie de nenumarate ori, cate drumuri de teleski am avut…fara nicio cazatura. Chiar m-au intrebat daca am mai schiat inainte, dar ce pot sa zic, I’m a natural…deja imi fac planuri de viitor pentru o vacanta la schi in Austria…neaparat :))

IUBESC IARNA!

Advertisements
Tagged , , , , , , ,

Leave a Reply

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out / Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out / Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out / Change )

Google+ photo

You are commenting using your Google+ account. Log Out / Change )

Connecting to %s

%d bloggers like this: