oameni.cuvinte

Cateodata ma opresc din alergarea-mi nebuna prin viata, ma asez pe o piatra si, ca si cum as fi propriul meu zeu, privesc cu intelepciune asupra lumii in miniatura ce isi desfasoara activitatile zilnice, cu oamenii ei robotind de zor ca niste furnicute, cu altii stand lungiti la soare cu chitara in brate fara sa le fie frica de venirii iernii, cu unii dand ordine si tipand “constructiv” la restul. Imi ridic spranceana si imi sprijin obrazul in pumnul drept, exact ca intr-o celebra statuie, incercand sa inteleg anumite comportamente. De exemplu, ma depaseste situatia in ceea ce ii priveste pe oamenii care se comporta cu tine de parca ai fi arsura dupa o zi de stat la plaja, ca apoi sa considere ca nimic nu s-a intamplat, nu inteleg de ce lucrurile nu pot merge in continuare la fel, de ce se face atat de mare caz. Undeva pe drum cred ca e pierdut respectul fata de semeni, arta de a vorbi frumos cu o persoana astfel incat sa ii spui ca a gresit, dar si sa o incurajezi ca data viitoare va reusi sa faca totul bine. Chiar cred ca…da! cuvintele au puterea de a misca muntii din loc. Si atunci cand lapidezi o persoana in public, nu te duci sa o ridici de jos, nu ii zici o vorba buna sa ii alini suferinta, o lasi sa putrezeasca acolo, mi se pare putin ciudat sa te trezesti intr-o zi si sa cauti un mormant pentru a tipa la el “Ridica-te!”. Daca ar constientiza oamenii puterea cuvintelor pe care le rostesc…

Advertisements

One thought on “oameni.cuvinte

Leave a Reply

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out / Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out / Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out / Change )

Google+ photo

You are commenting using your Google+ account. Log Out / Change )

Connecting to %s

%d bloggers like this: