lay with me

“No soul is desolate as long as there is a human being for whom it can feel trust and reverence.”
(T.S. Eliot)

In viata se perinda multi oameni pe langa noi. Unii se opresc, ne privesc pret de cateva secunde. Altii se opresc, se aseaza langa noi in nisip si isi coboara capul pe umarul nostru in timp ce sorb din priviri valurile sarate ale marii. Apoi se ridica si pleaca, indreptandu-se spre inaltimile muntilor. Ne ridicam si noi, doar pentru a ne uda picioarele si a ne lasa sarutati de soare. In fuga lor nebuna, oameni ne darama, ne lovesc si nici nu se opresc sa ne ajute sa ne ridicam. Sau unii se mai opresc doar sa rada de neputinta noastra. Cautam cu disperare albastrul involburat, dar picioarele obosite parca nu ne mai asculta. Marea se aduna in ochii nostri si se pierde incet pe la colturi. O umbra acopera soarele si zarim in fata o mana intinsa. O apucam si ne trage puternic in sus, apoi ne ghideaza si intra cu noi in apa. Privim chipul celui care ne-a ajutat si zambetul lui sadeste semintele puterii de a lupta in noi. Un altul intra vertiginos in apa si ne invata sa inotam, iar altul sta pe tarm si vegheaza. Incetul cu incetul, aceiasi oameni vor merge an de an cu noi la mare. Unii se vor pierde pe drum, insa in final numai cei de nadejde vor sta alaturi de noi – fie ca e doar unul, sunt doi sau trei.

Foto

Advertisements

Leave a Reply

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out / Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out / Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out / Change )

Google+ photo

You are commenting using your Google+ account. Log Out / Change )

Connecting to %s

%d bloggers like this: