one way street

“An eye for an eye only ends up making the whole world blind” (Gandhi)

Cu cat trece timpul peste noi, cu atat ne lasa riduri fine in coltul ochilor si zambete amare in coltul gurii. Cand eram copii starile de plans cu cele de ras alternau la o distanta de minute, de la o lovire pana la primirea unei bomboane. Viata ne arata ca putem plange mult timp si putem zambi putin, poate incercand sa ne invete cat de pretios este a zambi. Cred ca cele mai grele sunt schimbarile, modul cum privim lumea, nu cu niste ochi inocenti, ci cu unii prin care filtram orice lucru, il cercetam, il analizam si ii dam un verdict: il primim sau nu in rutina noastra. Plecam in viata cu principii, cu sperante, cu un anumit ideal, toate faurite dupa ideile platoniene si incet, incet, ne dezbracam de ele, ca dupa o zi torida in fuga spre apa racoritoare a marii. Invatam ca lucrurile nu sunt asa cum le priveam, ca oamenii nu sunt asa cum ii credeam, ca trebuie sa faci sacrificii si, cateodata, mici compromisuri, dandu-ti peste cap universul creat anterior. Prima data cand te lovesti doare cel mai tare. Apoi din ce in ce mai putin, pana cand devii imun. Vina o poarta tot oamenii…ei se schimba, te angreneaza si pe tine in schimbarea lor si devine un cerc vicios – tu la randul tau vei schimba pe cineva si tot asa. Desi e ceva inevitabil, cred ca a respecta persoana de langa tine, indiferent daca iti e sau nu prieten, e important in a te respecta pe tine insuti, ca OM.

Foto

Advertisements

3 thoughts on “one way street

  1. yuri says:

    Ai dreptate când spui că atunci când te loveşti prima dată doare cel mai tare…şocul este foarte puternic, dar nu cred că devenim imuni în timp, depinde foarte mult şi de fiecare persoană în parte…Eu cred că doare cel puţin la aceeaşi intensitate. Ar fi ideal să devenim imuni, dar e imposibil atâta timp cât ne pasă.

    • lunabeteluna says:

      Poate ca imun e un cuvant prea dur cand vorbim de sentimente, dar in timp ne invatam sa fim dezamagiti sau raniti, incat nu mai e o surpriza cand ni se intampla. Nu ne mai surprinde sa vedem ca s-a intamplat, dar ne surprinde sa vedem ca inca doare…

      • yuri says:

        Din păcate despre asta este vorba…poate nu ne mai surprinde că s-a întâmplat, dar, din păcate, nu doare mai puţin…

Leave a Reply

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out / Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out / Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out / Change )

Google+ photo

You are commenting using your Google+ account. Log Out / Change )

Connecting to %s

%d bloggers like this: