addicted

Fiecare etapa in viata inseamna, mai mult sau mai putin, dependenta de oameni construita in jurul unor nevoi. Cand suntem mici, avem nevoie de parintii nostri, de adulti in general, pentru a putea supravietui, pentru a putea invata sa ne descurcam singuri, pentru a nu inghiti toate jucariile mici si pentru a putea adormi in siguranta in bratele cuiva. Incet, incet ne castigam independenta si vrem sa fugim cat mai departe de cuibul parintesc pentru a ne-o putea afirma cu tarie si a alerga dintr-un colt in altul al orasului numit Libertate. Dar, undeva pe la Foisorul de Foc, ne oprim mirati. Nu mai putem sa alergam, simtim ca ne lipseste ceva. E persoana intalnita cu o statie mai devreme, in fata la Hasdeu si parca un lant invizibil ne leaga de ea. Ne intoarcem, o luam de mana si alergam mai departe impreuna. Cand o pierdem, o cautam dezorientati si speriati, cand pleaca de langa noi la fel, cand simtim ca lantul se rupe putin cate putin il peticim cat de mult putem, doar-doar sa nu se rupa si sa ramanem fara companion in jungla. Timpul trece peste noi si imbatranim, avem nevoie de oameni ca sa ne ajute, nu mai vedem bine, nu mai auzim bine, ne miscam greu…intreaga noastra viata e o dependenta de ceilalti sau a altora de noi.

Cateodata se intampla sa confundam dependenta cu iubirea, siguranta cu fericirea…e bine sa invatam sa facem diferenta dintre cele doua, daca nu vrem ca lantul sa ne sugrume…

Advertisements

Leave a Reply

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out / Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out / Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out / Change )

Google+ photo

You are commenting using your Google+ account. Log Out / Change )

Connecting to %s

%d bloggers like this: