oh well…

In viata sunt momente cand simti ca nu mai poti. Cand simti ca nu vrei decat sa stai in pat toata ziua fara sa faci nimic. Sa mananci inghetata eventual pentru ca ti-e prea lene sa iti incalzesti mancarea sau sa faci ceva. Sa iti pui un film sau un serial trist si sa plangi, nu neaparat pentru ca fazele sunt atat de triste, ci doar pentru ca e nevoie de un trigger ca sa te descarci. Sa nu raspunzi nimanui la telefon pentru ca oricine ar fi si orice ar avea de zis, stii ca te va enerva oricum. Urasc zilele astea. Le urasc pentru ca imi arata ca nu sunt destul de puternica, pentru ca ma afund intr-o melancolie tipatoare la cer si pentru ca imi da ragaz sa gandesc si sa analizez prea mult. Si cand analizez eu prea mult, s-a dus naibii totul…

Totusi, n-am mai avut demult momente din astea. Nu de alta, dar n-am timp. Asa ca mi-e dor de ele. Acum urasc zilele astea prea pline, in care n-am timp sa respir, in care simt ca nu mai pot, dar stiu ca nu se poate face nimic decat sa merg inainte. I hate growing up.

Advertisements
Tagged , , ,

2 thoughts on “oh well…

  1. Grapefruits says:

    Momentele devin proaste când sunt prea fregvente. Chiar şi cele bune…

    • lunabeteluna says:

      Chiar acum cinci minute ii spuneam colegului ca exista o vorba in romana (el fiind spaniol) – “ce-i prea mult strica”. Totusi, avem nevoie si de momente proaste ca sa le apreciem pe cele bune.

Leave a Reply

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out / Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out / Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out / Change )

Google+ photo

You are commenting using your Google+ account. Log Out / Change )

Connecting to %s

%d bloggers like this: