sa-mi canti, cobzar batran, ceva

Sunt putine locuri in care simt ca, pur si simplu, ma incadrez, ca sunt de fapt inca un obiect de decor integrat perfect in armonia spatiului, ca nu sunt un strain ce e doar in trecere, privind cu ochi mirati la minunatiile din jurul lui. Asa mi s-a intamplat saptamana trecuta, cand am revizitat un loc drag, descoperit acum cativa ani si uitat in cotidianul, rutina si lipsa de timp a vietii din capitala. M-am asezat pe fotoliul comfortabil si am luat de pe masa un numar din dilema veche sa-l rasfoiesc, in timp ce asteptam sa mi se aduca ceaiul. Da, ce putea sa fie altceva decat o ceainarie? Am ales ceva puternic aromat, acrisor, cu bucatele de pepene galben, boabe de struguri si fulgi de mango, papaya si ananas. Si normal, prajiturele…semanau foarte mult cu cele facute de bunica mea, asa ca ma gandesc serios sa dau o comanda acasa. Peste putin timp in incapere au intrat doi tineri – el, inalt, cu ochelari, cu parul prins in coada, cu un aer boem, s-a asezat la pianul din fata noastra. Ea, subtirica, imbracata in negru, a venit langa el si a ridicat maiestuos arcusul si vioara. Ochii mei au sclipit la vederea ei. Si asa a inceput concertul, cu o piesa atat de draga mie…la vie en rose. Sunetul viorii mi-a amintit de refrenul din jeux d’enfants. Cap ou pas cap? sa nu ne mai vedem ani de zile, tu sa te casatoresti, dar sa nu ma poti uita…cum spunea in film?

“Du bonheur à l’état pur, brut, natif, volcanique, quel pied ! C’était mieux que tout, mieux que la drogue, mieux que l’héro, mieux que la dope, coke, crack, fitj, joint, shit, shoot, snif, pét’, ganja, marie-jeanne, canna, beuh, péyotl, buvard, acide, LSD, extasy. Mieux que le sexe, mieux que la fellation, soixante-neuf, partouze, masturbation, tantrisme, kama-sutra, brouette thaïlandaise. Mieux que le Nutella au beurre de cacahuète et le milk-shake banane. Mieux que toutes les trilogies de George Lucas, l’intégrale des muppets-show, la fin de 2001. Mieux que le déhanché d’Emma Peel, Marilyn, la schtroumpfette, Lara Croft, Naomi Campbell et le grain de beauté de Cindy Crawford. Mieux que la face B d’Abbey Road, les CD d’Hendrix, qu’le p’tit pas de Neil Armstrong sur la lune. Le Space-Mountain, la ronde du Père-Noël, la fortune de Bill Gates, les transes du Dalaï-Lama, les NDE, la résurrection de Lazare, toutes les piquouzes de testostérone de Schwarzy, le collagène dans les lèvres de Pamela Anderson. Mieux que Woodstock et les rave-party les plus orgasmiques. Mieux que la défonce de Sade, Rimbaud, Morisson et Castaneda. Mieux que la liberté. Mieux que la vie…”

Ceaiul fierbinte, aroma lui puternica si muzica divina s-au incolacit in jurul meu ca un piton si, fara sa-mi dau seama, m-au inghitit in lumea lor. Nu am opus rezistenta. Am inchis ochii, m-am cufundat in fotoliu si, peste putin timp, faceam parte din decor. Eram borcanul de dulceata de trandafiri din spatele meu. Eram vioara din mana ei. Eram aroma ceaiului care se ridica spre cer.

Muzica e ca si iubirea, nu se poate exprima in cuvinte, doar se simte.

p.s. cateva dintre melodiile cantate

Advertisements

2 thoughts on “sa-mi canti, cobzar batran, ceva

  1. ahyle says:

    Confirm totul, am fost acolo :D. Sper sa te putem auzi si pe tine cum canti la vioara.

  2. lunabeteluna says:

    eee….vise 😛

Leave a Reply

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out / Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out / Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out / Change )

Google+ photo

You are commenting using your Google+ account. Log Out / Change )

Connecting to %s

%d bloggers like this: