tea, please

Mi-e dor sa merg la o ceainarie. Una ascunsa, ca Veda Lounge sau Tea House. Sa-mi strang prietenii si sa o dam in discutii filosofice, ca pe vremuri. Sau sa te iau doar pe tine si sa ne privim in tacere, pentru ca tacerea descrie in cuvintele ei misterioase si sentimentele ce nu pot fi regasite in dictionar. In lipsa unui ceainic frumos colorat, mi-am luat cana, am iesit pe hol si am umplut-o cu apa fierbinte, m-am intors, am dat la o parte agendele ce ascund “the stash” cu pliculete de ceai (prefer infuzia, dar ne descurcam cu ce avem) am ales unul de capsuni si fragi si am privit cum se coloreaza putin cate putin apa. Asa, ca parul lui Dolly. (la multi, btw). Am pus un pliculet si jumatate de zahar, desi as fi vrut miere. Azi, dar numai azi, as fi vrut miere (stiu insa cine a furat mierea si o sa o bat cand ajung acasa). Am baut zgribulita din ceai, uitandu-ma din cand in cand pe geam. Nimic in schimbare, doar blocul din fata. Nici macar un om la fereastra. Am luat telecomanda si am mai urcat un grad incalzirea de la aerul conditionat. 40mp si 6m h nu pot fi incalziti asa usor. Deh, dar cine are birou mare…si singuratic, de altfel. Nu aveam chef sa ma mai zbat cu cvurile de la utcb…de la cai ferate, drumuri si poduri, pe deasupra (Moira are chef de glume). Vroiam sa merg sa ma plimb prin herastrau, sa vad frunzele colorate, sa dau cu picioarele in cele de pe jos si sa alerg asa, ca un copil nebun. Pun si jumatatea cealalta de pliculet, nu e destul de dulce. As fi vrut sa povestesc despre cat de frumos a fost proiectul nostru…si despre cum am primit eu diploma pentru cel mai frumos zambet :D…dar ma simt atat de obosita. Ma simt ca un marinar aruncat de valurile spumegande in toate directiile, prins in mijlocul furtunii si rugandu-se ca Poseidon sa ii vina in ajutor. De fapt, daca te-ai aruncat singur in valuri de ce astepti ajutor? Lupta iti apartine. Din cand in cand, opresc corabia intr-un golf linistit, o oaza de liniste si fericire si imi reincarc puterile inainte ca tridentul sa ma traga de prova inapoi. Dar raman cu speranta ca ma voi intoarce. Mereu si mereu….
Am terminat si ceaiul si povestea…si mi-am amintit de o ceainarie super aproape de mine…anybody interested?

Advertisements

5 thoughts on “tea, please

  1. Cristi says:

    Eu sunt Ahyle, dar ma pot converti la Poseidon fara nici o problema 😀

  2. lunabeteluna says:

    lasa, ca tu esti altcineva in povestea asta, iti ajunge 😛

  3. Delia says:

    Pick me,pick me;;) Ceainaria Green Tea e prin zona;;)

    • lunabeteluna says:

      daca nu ma duceam dupa la master, veneam 😛 mai ales ca acolo nu cred ca am fost 😀 langa mine e ramayana 😛

  4. Delia says:

    Atunci ramane pe alta data;)) EducaTiA intai, distractia dupa;)) :*

Leave a Reply

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out / Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out / Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out / Change )

Google+ photo

You are commenting using your Google+ account. Log Out / Change )

Connecting to %s

%d bloggers like this: