illo tempore

In mine se zbat furiile vantului si a apelor, suflarea mea ingheata sentimente, lasand sa treaca ani peste ele fara a se schimba, iar lacrimele topesc lacatele universului tau fara a izvora macar, doar vorbind din negrul ochilor mei. De fapt, stii ce culoare au ochii mei? Culoarea din care se naste pacatul, culoarea din care invie sacrul, culoarea in care se pierd suflete…iti mai aduci aminte? Franturi de vise pierdute in illo tempore, cuvinte prizoniere in adancuri…pe fata mea se brazdau amintirile. Am fugit in baie sa ma privesc in oglinda si am descoperit ca nu ma privea nimeni inapoi. Am dat drumul la apa fierbinte si am urmarit cum oglinda se acoperea de aburi. Am scris apoi pe ea “Unde esti?”, fara a primi insa un raspuns. Am plecat si m-am lasat prada somnului. A doua zi am intrat iarasi in baie sa fac dus, iar cand sa plec, oglinda aburinda mi-a dezvaluit raspunsul – “Traiesc visele neimplinite”.

p.s. am inchis-o pe Luna in oglinda ca sa pot trai visele pamantesti…raiul e aici.

Advertisements

Leave a Reply

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out / Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out / Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out / Change )

Google+ photo

You are commenting using your Google+ account. Log Out / Change )

Connecting to %s

%d bloggers like this: