Câtă lume între noi

Te-aş fi lăsat să mă minţi o infinitate,
târâindu-mi sufletul prin noroi,
rupând promisiuni
şi încălcând jurăminte.

Te-aş fi lăsat să îmi dai foc
şi să mă priveşti arzând
transformând în cenuşă
amintiri şi speranţe.

Te-aş fi lăsat…
să ştiu c-ar fi putut să şteargă
amintirea mea.

te-aş fi lăsat,
dar ştiu că tot n-ai fi putut uita…

Advertisements

Leave a Reply

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out / Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out / Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out / Change )

Google+ photo

You are commenting using your Google+ account. Log Out / Change )

Connecting to %s

%d bloggers like this: