when a tornado meets a volcano

“Te iubesc mult, cum n-am mai iubit niciodată şi tocmai de aceea plec, pentru că, dacă aş rămâne, visul s-ar transforma în realitate, în dorinţa de a poseda, de a dori ca viaţa lui să fie a mea. în fine, toate lucrurile care transformă dragostea în sclavie. E bine să avem grijă de ceea ce luăm cu noi din viaţă.”
Paulo Coelho – Unsprezece minute

Nu e nimic mai frumos decat tacerea ce se asterne in lumea in care statuia stie toate secretele sculptorului. Este a lui complet, caci din el a fost facuta, din dorintele lui, din visele lui, din ideile si gandurile sale. Cuvintele, ca si aerul, nu-si mai gasesc locul intr-un cub umplut cu apa trairilor adanci. Ea il poate mangaia cu privirea, el o poate plimba in lumea intreaga prin cuvintele sale, iar legatura dintre ei nu o poate intelge nimeni. Nu o poate rupe nimeni. Nu o poate recrea nimeni. Tacerea e cumplita atunci cand se lasa peste secrete ascunse, cuvinte nerostite ce au ramas agatate pe varful buzelor ca incercarea disperata a unui muribund de a-si prelungi viata cu cateva secunde. Dar ei se completeaza, ea este apa rece ce spala tarmurile fierbinti si pasionale ale sculptorului, el este desertul infinit al imaginatiei, iar ea oaza aducatoare de speranta a creatiei.
Atunci cand luna plange de dorul soarelui, iar inima astrului fierbinte incepe sa inghete de durerea departarii, sculptura prinde viata si coboara de pe piedestalul ei. Sculptorul o prinde in brate, o tranteste de marmura din care a creat-o si o saruta cu pasiunea iubitului ce s-a hranit doar cu vise si dor atata amar de vreme. Bratele ei se prind in jurul lui, iar amandoi se pierd in universul propriu pana la ivirea primelor raze de soare.

Daca statuia ar fi fost cotidianul, farmecul ei s-ar fi pierdut o data cu raceala marmurii sale. Asa, ea poate fugi in lumea ei, iar el se poate pierde in lumea lui, ramanand cu amintirea, cu dorul si cu pasiunea, visand amandoi la momentul intalnirii, fara a stii cand Demiurgul le va ingadui revederea. Oricum, o lume in care o tornada se intalneste cu un vulcan nu poate exista in afara autodistrugerii.

Advertisements

2 thoughts on “when a tornado meets a volcano

  1. Cristi says:

    Imi place asa mult cum srii:D

  2. Cristi says:

    scrii* :”>

Leave a Reply

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out / Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out / Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out / Change )

Google+ photo

You are commenting using your Google+ account. Log Out / Change )

Connecting to %s

%d bloggers like this: