Din chaos, Doamne,-am aparut

N-am stare. Ma concentrez sa scriu ceva si nu pot. Un amalgam de cuvinte, de trairi si de sentimente se amesteca acum in fiinta mea. Vreau sa fiu acum pe varf de munte, vreau sa fiu pe malul marii, vreau sa alerg, sa iti zambesc si sa te las sa ma prinzi. Ieri nu vroiam sa ma ridic in ruptul capului din pat, iar azi as da orice sa ma ridic, dar nu am de ce. Poate doar sa ma duc la birou sa scriu. E atat de ciudat sa ai un atac de panica, sa tipi cat poti de tare, sa te framanti, sa plangi, sa razi, sa innebunesti, sa lovesti cu furie orice din calea ta…e atat de ciudat sa faci toate astea stand nemiscat, in pat, sa le faci inauntrul tau, sa le proiectezi prin privire, prin bataile inimii si prin nervozitatea mainilor care se misca haotice pe tastatura. Linistea devine o constrangere, intunericul o povara. Am atatea de spus si nu am chef sa le spun…pentru ca nu se aseaza cuvintele asa cum vreau, pentru ca sunt prinse in tornada dinauntrul meu..iar eu nu mai am stare si urc cu privirea pe pereti ca si cum ar fi lanturi muntoase neexplorate.

“De greul negrei vecinicii,
Parinte, mă dezleaga
Si laudat pe veci să fii
Pe-a lumii scara-ntreaga;

O, cere-mi, Doamne, orice pret,
Dar da-mi o alta soarte,
Căci tu izvor esti de vieti
Si datator de moarte;

Reia-mi al nemuririi nimb
Si focul din privire,
Si pentru toate da-mi în schimb
O ora de iubire…

Din chaos, Doamne,-am aparut
Si m-as intoarce-n chaos…
Si din repaos m-am născut.
Mi-e sete de repaos.”

Daca mi-ai citi gandurile, ai bate acum la usa mea…

Advertisements

Leave a Reply

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out / Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out / Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out / Change )

Google+ photo

You are commenting using your Google+ account. Log Out / Change )

Connecting to %s

%d bloggers like this: