Te iubesc

Mereu mi-a fost frica de cuvintele astea…de semnificatia pe care o poarta. Prima data cand mi s-au zis au fost imediat dupa intrebarea “vrei sa fii prietena mea?”, sufocate apoi cu o imbratisare…de care am fugit pe urma fara sa ma uit in spatele meu, dar nu inainte sa arunc reprosul…cum imi poti spune asa ceva? nici nu ma cunosti…iubirea e ceva mult mai complex! Si credeam ca oamenii arunca cu patos cuvinte numai cand sunt mici si prostutzi in ale vietii, adik…adolescenti(nu ca mai tarziu ar fi altfel, dar viata iti mai da si lectii). S-a intamplat si mai tarziu, dar atunci, mult mai avizata, am ridicat o spranceana…ce zici? dragoste la prima vedere? vrajeli…eu pot sa-ti dau o particica din inima mea, insa toata mult mai greu, razboiul e lung si o singura victorie nu inseamna cucerirea cetatii. Sa te indragostesti de cineva dupa foarte putin timp, inteleg, dar sa iubesti…asa am putea iubi o persoana in fiecare luna, daca nu chiar saptamana. Iti ia o secunda sa te indragostesti, dar o viata sa iubesti cu adevarat…parca am citit asta undeva. Atunci cand trebuie sa spui? din pacate un joc ale carui reguli le face fiecare…important e sa spui atunci cand privesti persoana iar cuvintele ti se intiparesc in minte si iti atarna pe buze, incercand sa prinda viata intr-un sunet…Si bineinteles, lucrul cel mai important – sa nu le lasi sa devina o rutina, la fel ca buna dimineata sau noapte buna, pentru ca isi pierd semnificatia.

Se lasase deja seara si cladirea in constructie din centru, lasata in paragina, retrasa cu cativa metri in spate fata de celelalte cladiri impozante, parea sa treaca neobservata de trecatorii grabiti sa ajunga pe la diferite cafenele din zona. La primul nivel se urca greu, pe o panta abrupta, unde urmau probabil sa se construiasca niste scari. “Unde esti? ai ajuns? acum indreapta-te spre prefectura, vreo 50 de pasi. Gata. Opreste-te. Vezi cladirea asta? Intrarea e prin spate. Hai urca. Si ce daca e intuneric? Ma gasesti tu.” In ochii lui se zarira deodata licaririle tremurande ale lumanarilor ce insufleteau betonul rece, iar in mijlocul lor, pe o patura, un zambet ce lumina mai mult decat toate. Si bineinteles, alaturi, sucul si prajiturile lui preferate. “Ma gandeam sa facem un picnic…asa, ca de ziua noastra…de 3 luni…si..vroiam sa-ti zic…ca…eu…eu…te iubesc :”>…” “Eu nu ti-am luat decat o felicitare…citeste macar…” Si totusi exista iubire/Si totusi exista blestem/Dau lumii, dau lumii de stire/Iubesc, am curaj si ma tem.  🙂 “E mai mult decat trebuia…eu ma exprim altfel doar. Creez o lume de poveste…si asta e doar inceputul”.

Asta e doar un mod de a spune…un fulg din ninsoare sau un graunte de nisip din desert…

ps. si motivele de inspiratie, peste care am dat intamplator pe youtube

Advertisements

One thought on “Te iubesc

  1. Ahyle says:

    Si ce e mai important e ca nu conteaza cine a zis primul “te iubesc”. Important e ca iubirea se simte la fiecare privire, cuvant sau atingere. Si eu o simt :X

Leave a Reply

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out / Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out / Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out / Change )

Google+ photo

You are commenting using your Google+ account. Log Out / Change )

Connecting to %s

%d bloggers like this: