fulg
03 Feb 2012 3 Comments
in feelings
Imi placea scrasnetul zapezii recent asezate sub greutatea mea, sub talpile ghetelor mele. Caciula era trasa aproape peste ochi, iar fularul era si el ridicat, astfel incat paream un ninja colorat. Care nu incerca sa se piarda in imensitatea alba, ci doar incerca sa-si ascunda identitatea in marea de oameni, escaladand muntii de zapada stransi printre case. Si de-as fi vrut sa ma opresc, furia vantului ma impingea sa merg inainte. Mi-am zis ca macar nu bate din fata si imediat mi-a trecut prin minte o imagine cu Ana lui Manole. Am bagat mainile zgribulite in buzunare, realizand ca manusile sunt degeaba si am incercat sa-mi mentin echilibrul patinand pe gheata mascata sub fulgii de nea. Daca as fi cazut, nu as mai fi vrut sa ma ridic, as fi ramas acolo, sa se depuna zapada peste mine ca un giulgiu fin, sa inghet si sa ma trezesc de abia peste zeci de ani. As fi adormit visand la un vin fiert, o casa cu semineu si o imbratisare calda. Pacea sufleteasca e un dar de pret.

Feb 04, 2012 @ 19:22:18
cand va fi mai cald vei putea folosi acel fular in loc de vesta. cred ca are aproape doi metri.
Feb 04, 2012 @ 22:45:17
asa tre sa fie un fular bun