timp…nu fi hain…
27 Mar 2011 Leave a Comment
in feelings Tags: birds of paradise, timp
“Opreşte trecerea! Ştiu că unde nu e moarte, nu e nici iubire – şi totuşi, Te rog: Opreşte, Doamne, ceasornicul cu care ne măsori destrămarea.”
Lucian Blaga – Marea trecere
In ultima vreme ma simt sufocata de timp. E o lupta continua, o fuga neintrerupta din autobuz in metrou, din metrou in tramvai, din tramvai in masina, din masina in pat si a doua zi de la capat. Fara momente de respiro, fara trairea 
adanca a clipei, fara lenevirea de dimineata cu razele sub gene, fara risipa inutila a timpului pretios. Cu cat crestem, cu atat ne robotizam, planificam, calculam, nu mai apucam sa ne bucuram de rezultate pentru ca sunt noi obiective in plan. Nu reusim sa fim fericiti, desi suntem permanent in cautarea fericirii. Suntem creatii ale unei societati care se considera evoluata, dar a carei evolutie nu a constat decat in a dezvolta necesitatile si a suprima placerea de a trai. Nu de a trai pentru ceva, ci doar de a trai. Si de a zambi pentru simplul fapt ca traiesti, fara sa stii ca peste o ora trebuie sa fii la munca, la facultate sau la o intalnire.
Mi-e dor de padurea mea, de linistea si de zgomotul ei, de senzatia ca acolo timpul il scrii din ochi – privind cerul, norii, soarele si verdele.
good things come to those who wait
20 Mar 2011 7 Comments
in feelings Tags: dreams, Firework, happiness, Katy Perry
“Nu devii bătrân fiindcă ai trăit un anumit număr de ani, devii bătrân fiindcă ai dezertat de la idealul tău. Anii ridează pielea, dar renunţarea la ideal ridează sufletul.”
George Enescu
Stii momentele alea in care esti atat de fericit incat nu iti mai pasa de nimic? In care stai cu cineva in brate, inchizi ochii si, fara sa-ti dai seama, afisezi un zambet cald si undeva in dreapta soarele orbiteaza in jurul tau, mai in stanga vezi ca se invarte si luna, nu mai exista ziduri, nu mai exista lume, totul capata culoarea din visele tale.
Atunci nu mai vrei nici sa scrii, nici sa vorbesti, doar sa traiesti si sa te bucuri de ce ai. Iar noi, ca doi noi parinti mandri ce suntem, ne bucuram ca doi copii – ea a mostenit ochii albastri ai lui (chiar metalizati as putea spune) si materia cenusie a ei (materializata in computerul de bord). Cateodata trebuie sa stii sa astepti si sa ai rabdare…’cause dreams do come true, trust me.
p.s. Delia, sper ca postul asta e pe placul tau 
si daca stie cineva cum sa inserez playerul de la trilulilu in wordpress, help pls
perfect
13 Mar 2011 Leave a Comment
in what to see Tags: Black Swan, Ceaikovski, filme, Lacul Lebedelor, Le Concert, muzica, Radu Mihaileanu, vioara
Ceaikovski. Nebunia de a atinge perfectiunea.
Acestea sunt punctele tangentiale a doua filme superbe pe care le-am urmarit de curand. Pornind de la muzica marelui compozitor rus se impletesc povesti, se intrepatrund vieti, curg lacrimi, se naste obsesia, se darama realitatea, notele muzicale devin ambrozie si otrava oferite de un inger cazut pe pamant, vioara isi plange trecutul, dansul elibereaza sufletul, omul se inalta pentru a fi crucificat, se deschid portile raiului pentru a vedea focul ce arde inauntrul lor, arcusul se frange, corzile se rup, respiratia se taie si in final, omul cade in genunchi in fata perfectiunii, dumnezeului suprem, sunetul.
Nu-mi place sa povestesc filmele asa ca va invit doar sa le vizionati: Le Concert si Black Swan.
p.s. o alta capodopera apartinand lui Radu Mihaileanu, regizorul Concertului, este si Train de Vie – a must see.
shine on me
10 Mar 2011 1 Comment
in feelings Tags: frig, raze, soare, zambet
“In the midst of winter, I found there was, within me, an invincible summer.”
Albert Camus
Nu-mi plac zilele in care te uiti pe geam si vezi ca e soare, zambesti pentru ca te
gandesti ca azi o sa fie frumos, stai o multime sa te hotarasti cu ce o sa te imbraci, arunci o ultima privire in oglinda si iesi afara, numai pentru a constata cu tristete, dusa incet pana la nervi, ca afara e atat de frig, bate un vant care-ti rascoleste parul si soarele nu e decat o imagine stearsa a ceea ce trebuia sa fie. Il privesti cu ochii mici si sprancenele incruntate, te superi pe el pentru ca te-a sedus sa iesi din casa, dar mergi inainte, sperand ca, poate, mai tarziu, macar pentru o ora, o sa-si reverse razele pe fata ta. Sau poate ca nu e decat vina proprie, pentru ca te-ai uitat pe fereastra si nu ai vazut decat ce vroiai sa vezi. Degeaba incercam sa gasim a cui e vina, drumul va trebui oricum facut. Nu trebuie sa uitam insa ca suntem oameni – caldura noastra vine dinauntru.
micile placeri…
04 Mar 2011 5 Comments
in where to go, what to do Tags: Alina Manole, buna varianta rea, Clubul Taranului, concert, condamnare, Emeric Imre, luna patrata, manuscris de la marea moarta, Mojo, nebun de alb
Anul asta mi-am propus sa imi implinesc micile placeri. Sa imi vad prietenii (tz, nu uita ca sambata viitoare we have a date, dress pretty 4 me), sa ies la ceai cat mai e vremea friguroasa (inca mai am o ceainarie ascunsa la care n-am reusit sa ajung), sa citesc (azi imi propun sa termin rosu&negru), sa dansez mai mult (m&m, samb viitoare expirat?), sa fac sport (luni ne inscriem la sala), sa ma joc mai mult (a, mai bagam un wii weekendul asta?) si sa ajung la concertele pe care le-am ratat anul trecut. Si, incet, incet, toate prind contur…
Primul concert a fost in ianuarie, cel al Alinei Manole, la Clubul Taranului – una dintre locatiile mele preferate (cu cel mai bun vin fiert). Intr-un sfarsit, dupa atatea ratari, pentru ca in fiecare weekend cand avea concert trebuia sa plec cu proiectul din Bucuresti, am reusit sa ii ascult cantecele live. Alina Manole e asa cum mi-am inchipuit eu: calda, amuzanta si cu sufletul pus in melodiile sale si inmanat, bucatica cu bucatica, fiecarui spectator. Am plecat cantand…am un pitic…si cand am intrat in casa inca mai fredonam.
Pentru ca melodia mea preferata apare deja intr-un post anterior, iata aici doua care imi plac foarte mult:
Urmatorul concert a fost un cadou de martisor: Emeric Imre. Am strans gasca si ne-am indreptat spre Mojo, cu inima putin in gat, trebuie sa recunosc. Bineinteles, asteptarile mi-au fost rasplatite si de data aceasta, ca sa nu mai spun ca si prietenii care l-au auzit pentru prima data au ramas impresionati. Am simtit un fior pe sirea spinarii cand a inceput sa cante “nebun de alb” si am zambit la “buna varianta rea”. Aceeasi placere de a canta am regasit-o si la micul ardelean, care m-a facut sa-mi fie atat de dor de Cluj. M-au durut palmele aplaudand pentru un bis si rasplata a fost pe masura:
cu dedicatie…
